Finalul amicalului pierdut miercuri de România, la Timișoara, 0-2 cu Israel, l-a găsit pe selecționerul Răzvan Lucescu aproape resemnat. Echipa experimentală a tricolorilor, lipsită de șapte titulari, a fost clar dominată, la toate capitolele, de o națională pe care n-a mai învins-o din 1995 (2-1 în preliminariile Europenelor din Anglia).
Mai gravă decât această înfrângere fără semnificații în vreo campanie de calificare e însă lipsa de valoare arătată miercuri de mulți dintre jucătorii cărora antrenorul tricolorilor le-a oferit o șansă de a pătrunde în cercul naționalei.
„Să îi batem pe bieloruși, albanezi și bosniaci”
Domnule Lucescu, înaintea meciului invocați o victorie, pentru ca naționala să aibă liniște în campania premergătoare debutului preliminariilor. Un prim obiectiv ratat… Nu e cel mai bun început de an pentru echipa națională și, orice aș spune acum, poate fi interpretat drept scuză. Nu caut asta. Regret mult această înfrângere. E frustrant și doare. Trebuie să găsim însă cauzele și mai ales trebuie să găsim resurse pentru a merge mai departe.
Cu cât la sută trebuie îmbunătățit jocul echipei pentru a avea șanse reale de calificare? Nu știu dacă se pune problema așa. Eu am o altă perspectivă decât cea a voastră, a jurnaliștilor. Nu e vorba de procente aici. E vorba, dacă vreți, de efectiv. Ne-au lipsit împotriva Israelului cel puțin cinci jucători de bază. Asta se simte. Nu suntem, din păcate, o națională atât de puternică încât să nu se observe imediat când lipsește cineva.
La cine vă referiți când spuneți că a lipsit? Dacă ne raportăm la ultimele meciuri, oricine își poate da seama. În primul rând căpitanul, Chivu. Raț e un fotbalist care e de bază. Din centru ne-au lipsit Apostol și Ghioane. Cristi Tănase e un alt jucător care poate aduce plusuri. Și ar mai fi.
Mutu? În următoarele luni vom vedea ce va fi. E un capitol despre care știți bine că nu discut.
Cu cei amintiți poate am fi bătut Israelul. Dar mai departe? Păi, mai mult ce vrem? Să îi batem pe bieloruși, pe albanezi, pe bosniaci. Iar cu Franța să încercăm să scoatem cât se poate de mult.
„O zi de pregătire e prea puțin”
Ce v-a supărat cel mai tare în jocul de miercuri? Sunt nemulțumit pentru că nu marcăm. Din trei ocazii, trebuia să fi înscris măcar un gol. La jocurile internaționale, eficiența e determinantă.
V-au supărat atacanții? Ineficiența, da.
Neimplicare? Neputință? Nu pot reproșa lipsa atitudinii ori a determinării. Sunt alte cauze. Mulți dintre fotbaliștii noștri nu sunt încă în competiție, spre deosebire de adversarii care au meciuri în picioare. Asta s-a simțit. Nu vreau însă, după cum am spus, să vorbesc prea mult despre toate acestea. Tot ce zic poate fi interpretat ca o scuză. Și nu asta caut.
Ați vorbit, imediat după meci, și despre faptul că nu ați avut decât o zi la dispoziție pentru discuțiile cu jucătorii. Sunt regulile UEFA și ne supunem. Asta nu înseamnă că nu e prea puțin pentru a lucra serios. Gândiți-vă însă că mulți dintre jucători s-au văzut luni prima dată unii cu alții!
Se poate vorbi și despre o lipsă de omogenitate. Se poate vorbi despre multe, dar noi trebuie, în condițiile date, să formăm un grup puternic, gata să se bată pentru calificare.
Florescu, un câștig pentru națională
Cât de obiectivi sau de subiectivi sunt cei care vă tot repetă că nu aveți cu cine? Aria de selecție e una redusă, asta e o realitate. Echipele la care evoluează acum fotbaliștii noștri nu sunt neapărat de top. Acesta este un alt lucru cert. Dar, în orice condiții, noi trebuie să luptăm pentru a ne atinge obiectivul propus.
Plusuri după acest joc? Florescu poate fi un câștig pentru echipă. La primul lui meci a intrat destul de bine. Revenirea lui Tamaș poate fi considerată iarăși un lucru bun. În ciuda înfrângerii cu 2-0, organizarea din joc a fost mulÂÂÂÂÂÂÂțumitoare. Adversarul nu și-a creat multe ocazii la poarta noastră, dar a profitat de două greșeli individuale.
Publicul? Au fost mai mulți suporteri decât mă așteptam.
Vă temeți de reacțiile ce vor urma după acest joc? M-am obișnuit cu ele. Nu pot spune că nu îmi creează disconfort, dar am încetat să mă gândesc și să sper că nu vor mai exista.
Tot înainte de meci spuneați că victoriile aduc victorii. Suntem în momentul în care și înfrângerile trebuie să aducă victorii. Nu îmi place să pierd. Un antrenor trăiește oricum cu ultimul rezultat. La echipa de club vine imediat un alt meci… Ieși dintr-o stare, te conectezi la alta. Înfrângerile sunt mai lungi la echipa națională.
Și victoriile? Victoriile sunt toate la fel. Frumoase.
2 înfrângeri a suferit Răzvan Lucescu în cele opt partide disputate până acum pe banca naționalei: 0-5 cu Serbia și 0-2 cu Israel
Nu-mi place să pierd. Un antrenor trăieste oricum cu ultimul rezultat. Iar la națională înfrângerile sunt mai lungi decât la club. O zi de pregătire e prea puțin pentru a lucra serios. Mulți dintre jucători s-au văzut abia luni prima oară! E vorba de efectiv. Ne-au lipsit cel puțin cinci titulari. Nu suntem așa puternici încât să nu se observe dacă absentează cineva Răzvan Lucescu, antrenorul României
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER